O zi trista... iar agonia ma cuprinde si ma sufoca cu aerul ei muribund . (or, "stare de emo" cum ar zice cineva)
Sunt mutilat, sufleteste ... iar rana pe care o am nu mi-o poate vindeca nimeni, fiindca tot ce e in jurul meu e gri, e fals. Ai crede ca sunt pesimist, eu prefer sa ma numesc, cel putin acum, realist.
Sunt inconjurat de ipocriti, de persoane nefericite, de banalitate dusa in extrem si transformata in prostie. E mult de spus, iar in momentul de fata chiar nu sunt asa de frustrat incat sa intru in detalii.
Astazi, 27 decembrie, m-am despartit de persoana pe care am iubit-o si inca o mai iubesc, de persoana care i-am fost aproape, la bine si la greu ...
Ma simt naspa, sunt intr-o stare deplorabila si nu stiu cum o sa treaca ... Nu sunt plangacios, numai ca in mine se regaseste si sentimentul de oftica, fiindca chiar am dat tot posibilul ca sa iasa totul perfect, sa fiu persoana potrivita pentru ea, sa am mereu un sfat bun, sa fiu mereu acolo cand va avea nevoie de mine...
"Nu ma tem de moarte, nu ma tem de nimic... vreau doar sa fiu fericit!"
Si da, ca sa-nchei intr-un mod simpatic :
2 comentarii:
at: 27 decembrie 2009 la 11:24 spunea...
Nu iti ramane decat sa infrunti clipele de durere pentru ca asa e viata...*sounding cheesy* si ai senzatia ca nimanui nu ii pasa but...
Sa iti aduci aminte ca eu te consider un prieten adevarat si poate zambesti la gandul asta.
at: 29 decembrie 2009 la 10:04 spunea...
immortalamia: in momentele de fata, o prietenie sincera e tot ce-mi trebuie. Multam maria :*
Trimiteți un comentariu