Cine sunt ... sau... mai sunt ?(Sfarsit)

Toate astea s-au intamplat asa de repede incat pina si acum mai am fiori. Nu inteleg... sunt deseori calculat,calm,logic si de neinduplecat... iar atunci m-am lasat influentat de un anturaj slab, de un anturaj care nu-mi putea aduce nimic altceva decat rau.

Si macar daca ar fi fost doar asta. Intalnit->fumat->atac de panica-> intrat in spital.

Nu, urmarile au fost si mai tragice.

Aveam atacuri de panica zi-de-zi, senzatie de anxietate si desi trecusera saptamani bune de cand nu mai pusesem tutun in plaman sau strop de alcool in gura, nu treceau si ma simteam oribil.
Nu puteam sa fac nimic, stateam si ma gandeam, ma gandeam prin ce-am trecut si in cine mai am incredere... in cine mai aveam incredere? in nimeni! nici macar in mine!

Din toata intamplarea asta am invatat multe lucruri, am capatat foarte multa experienta si ma consider un om implinit acum fiindca am reusit sa ma redresez!
Am reusit sa ma redresez si peste toate, mi-am facut un prieten, singurul prieten in care imi voi pune bazele si credinta...si anume, pe Dumnezeu!

Desi toata viata l-am renegat si incercam cu tot posibilul sa schimb mentalitatea celor din jur si sa-i intorc impotriva sa, el a fost mereu acolo. Cand erau momentele acelea, cand simteam ca mor, a fost singurul care a avut grija ca eu sa trec peste.
Tin minte ca dupa ce s-au intamplat toate acestea si nu aveam nici-o speranta, ma duceam in fiecare zi la biserica desi nu aveam credinta. Ma rugam la el si ma scuzam ca nu ma pot increde in el, dar sa-mi acorde timp fiindca viata a fost uneori prea cruda pentru mine si impreuna cu el voi gazi luminarea.

Si mi-a acordat, iar alaturi de el totul este luminat, totul inspira fericire.

Sunt obosit.. iar tot ce am avut pe suflet am zis... imi cer scuze ca te-am neglijat, promit sa nu-mi formez din asta o obisnuinta:(