eu

Ca sa pot face o schimbare, trebuie sa reflectez asupra persoanei mele si sa gasesc gaurile ce trebuiesc astupate.
Trebuie sa-mi caut si sa-mi gasesc o definitie, o descriere a caracterului meu.
Am sa fac asta pe blog, fiindca acum e doar un gand ce maine va fi dat uitarii.

Am invatat pina acum ca totul se desfasoara treptat.
Am invatat ca pentru a obtine un lucru dorit, trebuie sa lupti pentru el.
Am invatat ca prietenia este ceva firav, ceva special si indiferent cat te straduiesti, odata si odata ea se pierde. O prietenie e bazata pe respect si incredere, dar trebuie sa cuprinda si puncte de vedere comune, idei si scopuri impartasite. O prietenie are nevoie cateodata si de repaus, fiindca nici un lucru de valoare nu este pretuit pina nu e pierdut.
Am invatat ca multi nu par ce a fi, iar asta ma intristeaza pe zi ce trece. Sa fiu sincer, lucru asta a inceput sa nu ma mai afecteze asa de mult, iar motivul e simplu, resemnare.
Am invatat ca orice lucru are repercusiuni.

Acum voi trece la cine si cum ma vad eu.

Perceput arogant, pentru ca de fiecare data cand am ceva de spus nu ezit sa-mi spun parerea.
Sunt calm si calculat, in situatile extreme eu sunt cel ce gandeste lucid si cauta solutii.Nu ma enervez repede, dar atunci cand o fac, ferice de cel ce m-a calcat pe coada.
Prind totul repede, asta e si unul dintre motivele datorita caruia supravietuiesc cu scoala.
Stiu sa ma exprim, imi vine chiar usor sa ma fac inteles pentru orice receptor.
Stiu sa fiu un prieten bun. Stiu sa respect si sa-mi sustin prietenul. Stiu sa ascult si sa-mi ajut  prietenul. Atunci cand totul e gri si cade, eu sunt acolo si-l pun din nou pe picioare. Sunt mai loial decat un caine, iar toate acestea ma absolva de faptul ca pot rupe prietenii repede, indiferent de durata. Atunci cand respectul imi este abuzat in mod indirect sau nu, ripostez.
Sunt vesel tot timpul, rad, zambesc, glumesc si impart bucurie. Impart toate acestea atat de mult, incat cartierul meu a ajuns sa fie un loc unde sunt mai mereu fara vlaga.Mereu am gasit casa ca fiind un refugiu, un loc unde sunt doar eu si gandurile mele, unde nu vreau altceva decat sa lenevesc.
Ma amuza atunci cand vin ai mei sau bunicii si ma-ntreaba "domne da'... toata ziua lenevesti, la scoala intarzii, teme nu-ti faci, esti total aerian!" iar eu, raspund sec "de bre... incerc sa ma obisnuiesc de pe acum cu viitoarea mea meserie, fiindca ori ma vad bugetar, ori somer!"
Il iubesc si-l respect pe Dumnezeu, iar relatia noastra este una mai speciala si ii multumesc ca este ingaduitor cu mine. Eu imi ispasesc pacatul prin bucuriile ce le fac altora, prin viata mea de zi cu zi. Regret ca nu ma duc la biserica prea des, dar asta ar fi mult pentru mine.

Cam atat, as vrea sa fiu mai punctual si sa fiu perceput ca fiind o persoana serioasa. E un lucru asa de rau sa visezi ? Daca stau bine sa ma gandesc, a trecut ceva timp de cand stateam 2-3 ore in pat si ma vedeam mare om, asa ca mai dati-mi pace domne !

trebuie sa ma schimb... o voi face ! ...

Carpe diem prieteni, carpe diem !