linie

Am invatat ca viata isi urmeaza cursul sau iar anumite lucruri nu le poti controla.

E trist ca desi nu mai sunt omul de acum cativa ani, momente ce m-au facut sa sufar teribil iau acum forma diferita si-si repeta istoria. Nu e o surpriza, ci mai degraba o dezamagire personala pentru ca  m-am lasat purtat de inselatoare iluzii. Mhm... oare?
Defapt dezamagirea isi are ramificatia intr-un sens mult mai "deep". O iluzie inselatoare poate fi trista, insa cu adevarat dezamagitor e ca acea iluzie sa faca parte din realitatea pe care vreau eu sa o vad! Realitate pe care mi-am construit-o si stabilit-o odata cu trecerea timpului.

Acum e normal sa ma intreb unde e buba, insa nu termin bine de tastat propozitia ca raspunsul mi se iveste.
In mod indirect, am ajuns sa cred ca indivizii ce ma inconjoara pot fi aidoma mie, iar daca eu pot face un lucru, automat o pot face si ei. Mai greu poate, dar intr-un sfarsit reusesc!
Insa teoria asta poate fi una discutabila iar intre timp m-am decis sa-mi urmez cursul vietii mele asa cum vreau eu s-o vad!

Sincera, iubitoare, calma, binevoitoare, un loc unde totul e posibil cu munca si daruire!

Ei bine insa, nu voi fi indiferent.
Nu vreau sa fac parte din grupul acelor tristi care odata ce au cunoscut infrangerea devin reci si aroganti, dorindu-si razbunarea.
Nu, totul isi va urma cursul iar pe primul plan voi fi eu atunci cand vine vorba de viitor, iar cei ce vor dori sa faca parte din el, sa-mi demonstreze ca vor asta cu adevarat si sa-si castige dreptul iar restul, restul e tacere...