De trei saptamani am acelasi program si spiritul imi e inlantuit, ma simt atat de sec si lipsit de entuziasm; rutina ma omoara.
Invat in mod indirect ca pentru a ma apropia de visul meu, sunt necesare in mod indubitabil sacrificiile. De orice tip! E vara si nu am mai baut o bere de vreo doua saptamani; nu am fost la mare si nici pe munte nu am urcat; nu mai am timp nici macar de un fotbal,baschet, s.a.m.d.
Ma simt ca un leu la zoo. Animalu' trebuie sa fie liber, neconditionat.
Insa sunt mandru.
Am luat bacu', nu m-am dus la facultate si m-am bucurat de sprijinul alor mei in planurile mele, treburile-mi merg bine si m-am apucat de invatat germana. Sunt multumit pana amu'.
Tot ceea ce vad in jur ma intareste, ma determina sa fiu mai bun pe zi ce trece si sa "fiu altfel". Vad atatea anormalitati ce ei le considera normale. Nu vreau sa fiu asociat in vreun fel generatiei actuale fie ca e vorba de idealuri, principii, dragoste, prietenie, familie.
Nu vreau
sa spun ca-mi urasc tara, dar sa nu fac nimic in privinta asta;
sa fac o facultate doar pentru ca "asa trebuie" iar patru ani sa stau pe spinarea parintilor, simtindu-ma mizerabil ca nu-mi indeplinesc visele.
sa-mi numesc amicii "fratioru meu" si sa privesc prietenia intr-un mod parsiv
sa spun ca iubesc, dar sa nu simt iubire
sa stau pa m3ss non-stop, vorbind cu toate printesele si sa-mi intretin prieteniile intr-un spatiu virtual
sa lucrez mult pentru nimic; sa nu-mi placa ceea ce fac; sa nu castig cat vreau
(o sa mai actualizez lista, ma va ajuta asta)
Cele mai importante lucruri pe care le-am invatat pana acum,
singura persoana pe care vreau s-o impresionez sunt eu;
prietenul e tot. familie, refugiu, etc;
iubirea e aidoma prieteniei. Toata lumea are impresia ca stie ce inseamna un prieten adevarat, dar se "imbata cu apa rece" naivii.
FUCK YOUR MORALITY!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu