Fericirea nu e o destinaţie. E un mod de a trăi.

Intai auzisem "Nu ma tem de moarte, nu ma tem de nimic/ Vreau doar sa fiu fericit..." iar apoi am dat de citatul din titlu si am hotarat sa-l folosesc ca antet pentru blog; ca un adevar absolut la care am ajuns, o cugetare pe care eu o impartasesc lumii din sincer altruism.
Sti cum mi se pare citatul asta acum, privind in urma la persoana care eram atunci si am zis sa-l pun la antet ?
Gen pozele alea de pe hi5 (inclusiv fb ca se mai practica) unde cocalarii/pitipoancele-si puneau la pozele "pline de smecherie" un citat d-ala sublim sa para mai interesanti.

Ce stiam atunci ? ce stiu acum ?

Imi aduc aminte cand scriam despre prietenie si spuneam ca altii nu stiu ce e aia o "prietenie adevarata si se imbata cu apa rece" si ca eu stiu mai bine;

Mi s-a spus in trecut ca sunt egocentric, ca sunt prea optimist si visator.
Adevarul e ca nu am fost niciodata atat de optimist pe cat ma vedea lumea, visator da, dar atat de optimist nu. Egocentric? niciodata.

Dar altfel cum as fi putut sa ajung persoana de acum ? Daca nu eram visator si optimist ?
Nu mi-am impus bariere si prin modul meu increzator de a actiona m-am remarcat si am crescut. Am crescut frumos, fara sa jenez oameni, fara sa calc pe sentimente/gatlejuri, like a sir ~ . E drept, daca nu mi-ar fi pasat atat de mult de lume si de sentimentele altora si as fi fost EGOCENTRIC - Atitudine individualistă care provine din acordarea unei importanțe exagerate propriei persoane - as fi ajuns foarte sus, dar asta e doar o presupunere care nu-si are locul in postarea asta.

Insfarsit, postarea si-a propus de la inceput sa fie una subtila iar incheierea ei este una obisnuita deja, brusca.

Daca am pozat atotstiutor, mereu am fost umil; am cautat sa invat cate ceva de la fiecare persoana, indiferent de varsta. Am cautat sa ascult mai mult decat sa vorbesc iar acum, dupa atata timp, ma bucur sa vad ca am ramas autentic in privinta asta.

slow down