Iarna bă!

O fi fost 16 atunci, însă pentru mine în acel moment începuse iarna.
Fulguia mărunt şi cu toate astea, în capul meu nu se auzea altceva inafară de colinde. Era multă mişcare in jur, forfotă şi agitaţia tipică unui mijloc de săptămână. Nesesizabil. Afară ninge. Ninge lin.
Simţeam acel fior plăcut, un apogeu al simţurilor. Rămăsesem mut şi-nchipuiam fel-de-fel de scenarii plăcute; cu vin şi sarmale, răsete şi voie bună. Colinde şi urări, miros de brad şi luminiţe multicolore.
Prima ninsoare.
Mi-aş fi dorit să fi fost aici, lânga mine. Să ne bucurăm ca doi copii şi să savurăm împreună momentul.Te-aş fi sărutat neîncetat ca mai apoi să lenevim pe covorul proaspăt aşternut..
Atâtea gănduri, atâta bucurie resimţită..
Bucurie ce am avut grijă a o împărtăşi alături de cei ce-mi sunt dragi, nimeni nu a scăpat de apelul meu!
Unde mai pui că mi-am permis să bag şi o ţigare, ca să-mi tihnească pe deplin...