Bard's song.

Aşa se face că era ora de istorie.
Somn.
În timp ce gându îmi zburda prin fieşte ce locuri, coloana sonoră a minţii mele de animal dăduse play la o melodie adânc înrădăcinată în sufletul meu. Atât de adânc şi marcant, încât am început instinctiv s-o fredonez.
Da..the bard's song..
Mica povestioară referitoare la cântecul acesta reprezintă începutul meu ca şi adevărat om!

Eram clasa a6a/a7a şi-mi plăcea Salam. Nu dumicatul, ci cel ce răgea. Salam, Guţă şi celelalte animale.
Îmi plăcea să-mi şoptească-n cască cât sunt de valoros şi shuky, cât de invidioşi sunt ceilalţi pe mine iar uneori chiar să-mi manifesc bucuria pă sistem.
Caterincă proastă, manele, gel ieftin, mult fixativ, ţepi clasici, eu.
Aveam ceva cu rockării, nu-i întelegeam iar asta mă facea să nu-i suport.
De aici a început totul..
Aveam în lista de messenger pe unu, Kyo. Omu pletos, veşnic cu status-uri în engleza şi poze goth.
Într-o zi, l-am intrebat care-i şpilu cu rock-ul, de ce nu se tund şi cum de se suportă.
Kyo era un tip  cu bun-simţ şi încerca în repetate moduri să-mi explice de ramurile rockului, că nu toţi ascultă acelaşi rock, că înseamnă diversitate. Bla-bla, toate astea nu însemnau nimic pentru mine.
Aşa că, replica nu întârzie. "Băi kyo, dă-mi o melodie care să cuprindă tot ce îndrugi tu aici".
Deşi eram manelist, nu eram prost. Ci necultivat, neiniţiat.
Însfârşit, el mi-a dat Blind Guardian - The bard's song.



Iar în timp ce am ascultat-o am avut fiorul acela dulce, pe care-l ai când eşti încântat de ce auzi. Atmosfera, versurile, modul în care cei prezenţi participau la melodie, toate m-au fascinat.

Şi astfel m-am convertit, de la manea la rock. Am ascultat toate albumele celor de la Blind Guardian, ceea ce era ceva pentru urechea mea, ei fiind power-metal.

Iar momentul ăsta, convertirea mea la rock a fost imortilizată-n poza de la buletin =)
ok.. asta trebuia s-o păstrez pentru mine ..

Aşa că,  cheers Kyo şi pletoşilor de pretutindeni.