Mi-am dat demisia si ma simt mai liber.
De ce mi-am dat demisia ? Pentru ca trebuia.
Pentru ca as vrea sa mai invat, pentru ca as vrea sa incerc ceva nou, pentru ca as vrea sa am un program "normal" cu trezit de "dimi" si culcat pe la maxim 11 seara, pentru ca as vrea sa ma redescopar, sa mai aflu si eu cine sunt, pentru ca vreau sa-mi dezvolt abilitatile si sa-mi creez altele noi, pentru ca vreau sa invat sa fiu mai sociabil, mai deschis si sa invat sa comunic cu oamenii de langa mine, pentru ca am simtit ca e timpul pentru asta, pentru ca pot si ma pot sustine in continuare.
Programul de casino e foarte haotic iar pe mine m-a ajuns. M-am saturat, nu am obosit. M-am saturat sa fiu "de neatins" la modul ca putine emotii mai ma misca. Iar pe langa munca si programul de casino, e cercul asta vicios, de colegi care la fel ca si mine fac multi bani dar nu apuca sa stranga mare lucru pentru ca sparg banii pe jocuri. Iar tu, inevitabil esti ca ei; daca nu, devii. Poti sa nu fi asa, dar iti trebuie inteligenta emotionala, cultura financiara si poate alte lucruri pe care urmeaza sa le invat, descopar. Ex. cel mai concret, de ce marea majoritate a castigatorilor la loto ajung in cele din urma in aceeasi situatie sau chiar mai rau ? Fiindca iti trebuie cultura financiara, trebuie sa sti cum sa gestionezi banii pe care-i ai, trebuie sa stii cum sa-i folosesti fiindca ei sunt o unealta, cum sa nu te lasi condusi de bani si alte cele.
Desi faceam "multi bani" nu stiam sa am grija de ei, asa ca am pierdut mai mult decat am strans. Dupa ce am tot repetat ciclul asta, "produc bani-> ii pierd (nu neaparat la joc, ci in cheltuieli inutile)" am decis sa spun stop si sa mai ma ocup de mine. Sa mai invat :)
Urmeaza sa ma lupt cu mine, fiindca sunt cea mai lenesa persoana pe care o cunosc. Nu ma simt bine daca nu fac multitasking, nu pot sa ma concentrez pe un singur lucru, sunt mereu agitat, nu am rabdare, n-am chef, n-am. Am de lucru, trebuie sa am rabdare cu mine si mai important ....
iertare.
Trebuie sa ma iert pe mine, sa fiu mai intelegator cu propria persoana, sa ma ocrotesc, sa ma dadacesc. E timpul sa ma ocup in mod special de mine.
E drept ca am facut anumite lucruri in trecut pe care le-as fi putut face in alt mod, lucruri pe care acum le regret. Dar daca ramaneam persoana de atunci, mai regretam acum ? Nu, am evoluat. Trebuie sa inteleg ca acum sunt alta persoana si sa ma iert si sa-i iert si pe altii.
Am sa-mi fac curaj si am sa ies din zona de confort, trebuie sa sun cateva persoane pe care am lasat impresia ca le tratez cu indiferenta cand mie imi era doar "aiurea" sa le mai dau un semn. Persoane ca profu' cu care am facut meditatii la matematica si doua persoane de cand eram eu mic.
M-as simti mai eliberat, dupa ce fac asta sigur se mai ridica din ceata.
Fie ca toate fiintele de pe pamant sa fie fericite...
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu